Maramureșul, un loc cum altele „nu-s”, cu legende, povestiri istorice și un turism de invidiat. Dar știi ce îl face cu adevărat special? Omul.
În Maramureș găsești oameni deschiși la suflet și la minte, care au păstrat tradiția locală vie și nu ezită să o împărtășească tuturor celor ce le trec pragul. Pentru că, până la urmă, omul sfințește locul.
Însă nu e numai atât. Meleagurile acestea fermecătoare lasă urme adânci în inimile fiecărei persoane ce le vizitează măcar o dată în viață. Îți dai seama atunci ce înseamnă să ai origini maramureșene? Face zona parte din tine.
Așa s-a întâmplat cu o serie de personalități remarcabile, care, într-un fel sau altul, au revoluționat nu doar țara Maramureșului, ci întreaga Românie prin realizările lor. Ne-am limitat să îți prezentăm în cele ce urmează numai trei, cunoscute și din domenii diferite, dar lista lor e nenumărată.
3 personalități ale României cu origini maramureșene
George Pop de Băsești (1835-1919)
A fost un maramureșean cu visuri și ambiții mari, încă din copilărie. Astfel, după ce a făcut școala primară în satul natal și cea gimnazială la Baia Mare, George Pop s-a îndreptat spre Oradea pentru liceu și Academia de Drept.
La scurt timp de la înrolarea în armata austro-ungară, George Pop s-a căsătorit cu Maria Loşonţi (1860) și au avut împreună două fete. Dacă prima, Maria, moare la vârsta de un an, Elena a urmat cărarea marcantă traversată de tatăl ei.
În 1860 a intrat în lumea politică, unde s-a apropiat de celebritățile vremii. Lucrurile au avansat în 1872, când a devenit deputat de Cehul Silvaniei în Parlamentul de la Budapesta. Intervențiile sale în această funcție au fost adevărate rechizitorii ale politicii guvernului maghiar.
Între timp, s-a alăturat lui George Bariţiu, Ion Raţiu, Dimitrie Comşa etc., membri ai mişcării naţionale româneşti. Datorită acestui fapt, la Conferinţa Naţională de constituire a Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria prin fuziunea PNR din Banat şi PNR din Transilvania, a ajuns să fie numit vicepreședinte.
Conform Maramureșului Centenar, „Programul bine conturat urmărea în esenţă lupta pentru autonomia Transilvaniei, pentru folosirea limbii române în justiţie şi administraţie, pentru votul universal şi revizuirea legii naţionalităţilor, lupta împotriva deznaţionalizării ș.a.”
Abia în 1891 se întoarce George Pop în România și intră în forță în lumea politică. Implicarea sa a avut un mare impact atât asupra deciziilor politice majore, cât și în ceea ce privește susţinerea presei româneşti, acordarea de burse elevilor şi studenţilor săraci și multe altele.
Toți acești pași l-au pregătit practic pentru cea mai mare realizare profesională, aceea de a prezida Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. La numai trei luni după momentul crucial pentru țara noastră, George Pop de Băseşti s-a stins din viață.
Marga Barbu (1929-2009)
A fost un artist precoce, care la vârsta de 6 ani susținea deja un recital de balet. Bineînțeles, a dat la Teatru, dar a încercat să facă în paralel și Facultatea de Filosofie, la care a renunțat după 2 ani.
Cariera sa a fost plină de piese de teatru, pelicule haiducești, împreună cu Florin Piersic, și nu numai. Dintre toate, amintim câteva filme:
- Haiducii (1966) – Anita;
- Răpirea fecioarelor (1967) – cârciumăreasa Anita;
- Răzbunarea haiducilor (1968) – Anita;
- Zestrea domniței Ralu (1971) – Anita;
- Ultimul cartuș (1973) – doamna Semaca;
- Dragostea începe vineri (1973) – Iulia;
- Un august în flăcări (serial TV) (1974) – Gerda Hoffman;
- Zile fierbinți (1975) – actrița Clara.
În anul 2004, a fost premiată cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios, în grad de cavaler, ca omagiu adus întregii cariere.
Pe latura sentimentală, Marga Barbu a avut 3 soți – un inginer, un fost coleg de facultate și renumitul scriitor Eugen Barbu. Cel din urmă a fost Marea ei dragoste și au petrecut 33 de ani alături. Un singur regret considerabil a avut, și anume lipsa unui copil, pentru că scriitorul nu-și dorea.
„S-a întâmplat să rămân însarcinată, când mă apropiam de 40 de ani. Mă gândeam că e un semn de la Dumnezeu şi am hotărât să-l ţinem. Iar soţul meu chiar astepta cu nerăbdare bebeluşul. Dar n-a fost să fie. În primele luni de sarcină încă mai lucram. Filmam la trei pelicule, la Buftea, în acelaşi timp. La nişte filmări m-am urcat pe un cal şi animalul s-a scuturat puternic. Din şocul acela am pierdut sarcina, care ajunsese deja la cinci luni şi jumătate. Era o fetiţă. Domnul a dat, Domnul a luat! […] Cine ştie ce ar fi fost şi cum ni s-ar fi schimbat viaţa dacă aş fi născut-o? Poate nu era un copil reuşit sau poate că ar fi fost lumina ochilor noştri. Cine poate şti?”, a declarat actrița pentru adevarul.ro.
S-a retras din activitate la vârsta de 64 de ani, în 1993, imediat ce a rămas văduvă. Iar în anul 2009 a decedat frumoasa și talentata actriță maramureșeană.
Dumitru Fărcaș (1938-2008)
A fost un maramureșean mândru până în ultima clipă a vieții sale. Norocul său a fost că s-a născut într-o familie cu tradiție, care iubea muzica și folclorul. Bunicul, tatăl și frații săi mai mari cântau cu toții la clarinet, iar lui i-a cumpărat mama un fluieraș.
După ce a câștigat numeroase premii la concursuri locale, a fost remarcat de Directorul Liceului de Muzică din Cluj, Mihai Guttman, care l-a luat la școală pentru a învăța muzică. Posibilitățile financiare reduse l-au determinat însă ca la finalul studiilor liceale să se întoarcă acasă.
Vrând să ia postul de taragotist la ansamblul Maramureșul din Baia Mare (cel de oboist era ocupat), s-a văzut nevoit să mintă că știe foarte bine instrumentul. Din fericire, era muncitor și perseverent, așa că a învățat în doar o săptămână să cânte excepțional la el.
Maria Tănase a fost impresionată de talentul său, astfel încât i-a mărturisit într-o scrisoare: „Se nasc atît de rar oameni înzestraţi cu nobleţea artistică a dumitale încît consider o datorie de artist să-ţi ofer aripile mele ca să te feresc să dai piept cu zidul gros al nechemaţilor care au ajuns să fie mari cîştigători de poziţii în artă, numai şi numai fiindcă artiştii nu se mai ajută între ei…”
Omul-taragot, cum a fost supranumit, a susținut întotdeauna că nu se poate face artă fără cultură, motiv pentru care a revenit la școală, urmând Academia de Muzică „Gheorghe Dima”. Cu ajutorul studiilor superioare și a tarafului de la Casa de Cultură a Studenţilor, a ajuns să călătorească în toată lumea: Canada, Australia, Coreea de Nord, SUA etc.
Dumitru Fărcaș a fost desemnat Cetăţean de Onoare al oraşelor Phenian (Coreea de Nord), Cluj-Napoca, Bucureşti, Reşiţa şi Baia Mare. Iar cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, Președintele României, Klaus Iohannis, i-a oferit distincția Ordinul Naţional Serviciul Credincios, în grad de cavaler. Nenorocirea a fost că a murit în același an.
S-a căsătorit târziu și a avut o fiică, pe Andreea. Cât despre România, i-a rămas fidel până în ultima clipă. „Am admirat ţări frumoase ca Elveţia, Germania; mi-au plăcut, dar ca să trăiesc acolo, nu. Lumea aceea nu-i lumea noastră, nu-i lumea mea. Ştiu că oriunde mă duc, aici e al meu tot. Ori în ce grădina intru, ori în ce biserică intru, tot e al meu. Aici e fiinţa mea, aici e neamul meu, aici mă simt acasă. Dacă eşti într-o altă lume, unde nimic nu e al tău, atunci nici tu nu mai eşti al tău!”
Știai personalitățile enumerate de noi? Ce impresie ți-au lăsat? Te invităm să reflectezi la aceste întrebări în timp ce îți faci bagajele pentru a veni pe plaiurile lor natale.
Te așteptăm în vacanță, pentru a vedea cele mai frumoase locuri și destinații turistice din Maramureș. Vino la Pensiunea Bocrită și bucură-te de tot ce are județul Maramureș mai magic de oferit!